Nanotehnologia
Nanotehnologia este o modalitate prin care materialele sunt modificate la nivel atomic sau molecular, dându-le proprietăţi unice şi făcându-le să se comporte într-un mod diferit faţă de materialul convenţional. Pentru că nu sunt regulamente împotriva acestei tehnologii, se foloseşte în alimente, ambalarea alimentelor şi în produsele agricole. Citeşte mai mult....
Ce inseamnă?
Controlul materiei la scară atomică sau moleculară, de obicei de la 1 la 100 de nanometri şi fabricarea de dispozitive de dimensiuni critice de astfel de dimensiuni. Implică manipularea materialelor şi crearea de structuri şi sisteme la scară nano a atomilor şi moleculelor. Materialele modificate sau fabricate la acest nivel au proprietăti unice şi se comportă diferit faţă de materia convenţională. Acest comportament diferit rezultă din doi factori: suprafaţa relativă mărită şi noi efecte cuantice.
Raportul mai mare între aria suprafeţei şi volum duce la o rezisteţă şi reactivitate chimică mărită, iar efectele cuantice la scara nano duc la comportamente optice, electrice şi magnetice unice.
Aceste noi proprietăţi oferă mai multe noi oportunităţi pentru aplicaţiile industriei alimentare, de exemplu aditivi nutriţionali, culori şi arome mai puternice, şi ingrediente antibacteriene pentru ambalaje. Totuşi, în acelaşi timp, aceste proprietăţi determină de asemenea riscuri de toxicitate mai crescută pentru sănătatea umană şi ambientală.
Nanoparticulele pot fi mai reactive din punct de vedere chimic şi mai active biologic decât particulele mai mari. Datorită mărimii foarte scăzute au acces mai uşor în corpurile noastre. De exemplu, nanoparticule de argint, dioxid de titan, zinc şi oxid de zinc, materiale folosite în prezent ca suplimente nutriţionale şi în ambalarea alimentelor, s-au dovedit a fi foarte toxice în multiple studii. Studii preliminare asupra mediului arată de asemenea că aceste substanţe pot fi toxice pentru specii importante din punct de vedere ecologic, cum ar fi puricii de apă. Cercetări asupra impactelor ambientale şi pentru sănătatea umană nu sunt suficiente, prin urmare: NU SE ŞTIE!
Unde le găsim?
În ciuda factorilor de risc şi incertitudinii asociate cu nanoparticulele, încă nu există regulamente specifice pentru nanotehnologie sau cu privire la măsurile de siguranţă pentru testarea acestora înainte de a fi folosite în alimente, ambalarea alimentelor sau produse agricole pentru că nu există nici o lege care să ceară etichetarea ingredientelor nano-manufacturate sau a aditivilor din alimente şi ambalaje şi prin urmare nu există capacitatea de a alege să ne hrănim fără aceste nanoparticule.
De ce să ne pese?
În absenţa etichetării obligatorii a produselor, a dezbaterilor publice sau a legilor care să asigure siguranţa lor, produsele create cu ajutorul nanotehnologiei au pătruns în lanţul trofic. Nanoparticule manufacturate, nano-emulsii şi nano-capsule sunt acum găsite în chimicale agricole, alimente procesate, ambalaje alimentare şi materiale care intră în contact cu alimentele cum ar fi containere de înmagazinare, tacâmuri, veselă. Friends of the Earth a identificat 104 din aceste produse care se găsesc acum de vânzare la nivel internaţional. Pentru că cei mai mulţi dintre producatori nu doresc să facă public conţinutul de nanomaterial al produselor lor, se consideră că acest număr reprezintă numai o mică fracţie a numărului total de produse disponibile acum la nivel mondial.
Potenţialul nanotehnologiei de a avansa controlul corporativ concentrat a agriculturii globale şi a sistemelor alimentare şi de a spori erodarea controlului fermierilor locali asupra producţiei de alimente sunt de asemenea surse de ingrijorare. Nonotehnologia poate fortifica dependenţa noastra de chimicale şi de practici agricole chimice şi energetic intensive.
Ca urmare a pericolului generat de încălzirea globală, există un interes public mărit de a reduce distanţele pe care alimentele le traversează între producători şi consumatori. Se pare insă că nanotehnologia promovează transportul alimentelor proaspete şi procesate pe distanţe din ce în ce mai mari. Întregul raport poate fi găsit pe website-ul Friends of Earth Europe.
Din cauza mărimii foarte mici, nanoparticolele au de asemenea un acces mai mare în corpul nostru, aşadar le este cu mult mai usor să ne pătrunda în celulele, ţesuturile şi organele noastre. Unele teste au demonstrat că nanoparticulele sunt foarte toxice, mai ales pentru speciile importante din punct de vedere ecologic cum ar fi puricii de apă. Mai mult, nanotehnologia pare sa fie în stransă legatură cu tehnologiile agricole chimice şi energetic intensive.
Produse ale nanotehnologiei au pătruns în ciclul de viaţă al alimentelor.
Friends of the Earth din Australia, Europe şi SUA au publicat un raport pe 11 Martie 2008, intitulat Out of the laboratory and on to our plates: Nanotechnology in Food & Agriculture (Din laborator pe farfuriile noastre: Nanotehnologie în Alimente şi Agricultură). Sunt explicate în mod detaliat potenţialele ameninţări şi problemele nanotehnologiei, factorii de incertitudine asociaţi cu această tehnologie şi incapacitatea de alegere a consumatorului.
Acest articol a fost citit de 2000 ori.
din 15 voturi.
Cum apreciați acest articol?
Feedback cititori
Postează comentariul tău