Etichete

Un produs etichetat îndeplineşte o serie de criterii specifice. Prin urmare, tu ca şi consumator ai anumte informaţii cu privire la produs şi esti într-o mai buna poziţie de a cumpara un produs în cunoştinţă de cauză.

Problema este că sunt mii de etichete pe piaţă şi acestea reprezintă lucruri variate. Unele arată că ambalarea s-a realizat cu materiale reciclate sau că ambalajul este reciclabil. Alte etichete indică felul în care un produs a fost creat, unele iau in considerare criterii ambientale, altele indică faptul că criterii sociale, politice şi de comerţ echitabil au fost îndeplinite. Într-o mai mare masură există etichete cu informaţii nutriţionale pentru cele mai multe dintre produse. Atenţia recentă asupra încălzirii globale a adus în agenda etichetării criterii precum kilometrii alimentelor (food miles) şi emisiile de CO2.

Toate aceste etichete măresc pe de o parte posibilităţile noastre de a alege un produs care corespunde dorinţelor şi valorilor tale. Pe de altă parte, pot induce o stare de confuzie şi să facă alegerile tale şi mai dificile din cauza junglei crescânde a etichetelor. Cum să ştim în ce etichetă să avem încredere şi care dintre etichete nu reprezintă altceva decât marketing?

Etichetele pot fi clasificate în 3 categorii mari în strânsă legatură cu tine ca şi consummator:

Etichetele ecologice clasice

Acestea sunt certificate de o instituţie independentă şi se bazează pe criterii ştiintifice şi iau în consideraţie întregul ciclu de viaţă a unui produs. Exemple de astfel de etichete include:

• Floarea Europeană
• Eticheta europeană pentru Agricultură Organică
• Îngerul albastru
• Lebada Nordică
• NF Environment
• The Dutch Milieukeur
• Alte etichete naţionale şi etichete organice

Etichete obligatorii

Acestea se bazează pe standarde guvernamentale, europene sau internaţionale. Producatorii trebuie să indice ce conţin produsele lor şi cum se comportă acestea. Aceste etichete sunt folosite pentru produse care conţin chimicale de risc sau, de exemplu, demonstrează eficienţa energetică. Etichete usor de recunoscut sunt stelele de energie pentru calculatoare şi etichetele pentru energie utilizate pentru frigidere, maşini de spălat şi alte aparate electrice.

Declaraţie proprie

Acestea sunt etichete realizate de companii, fără înregistrare independentă printr-o a treia parte. Aceste companii oferă de asemenea informaţii despre produs. Unele pot fi relativ apropiate de etichetele ecologice clasice, dar în unele cazuri au o însemnătate scazută şi arată mai degrabă a marketing verde.

Etichetele organice sunt relevante pentru toate ţările europene. Astăzi poţi găsi una sau mai multe etichete organice în majoritatea ţărilor europene. Există diferenţe între ţări cu privire la faptul că pot fi mai multe etichete organice sau una singură sau pot fi etichete private sau controlate la nivel naţional. Ţări precum, Danemarca, Austria şi Suedia au introdus etichete naţionale controlate de stat pentru hrana organică. Alte ţări precum Belgia, Italia, Spania şi Marea Britanie au mai multe organisme certificatoare, fiecare cu etichete diferite. Este bine să luam în considerare şi faptul că criteriile pentru certificare variază de la o ţară la alta.

Eticheta europeană pentru alimente organice:

În 2000, o etichetă europeană pentru alimente organice a fost introdusă voluntar de producătorii a căror sisteme şi produse au satisfacut regulamentul UE (CCE 2000) în urma inspecţiilor. Consumatorii care cumpară aceste produse au certitudinea că cel puţin 95% dintre ingredientele produsului au fost produse organic.

Eticheta ecologică europeană:

Eticheta ecologică europeană poate fi aplicată la toate produsele şi serviciile cu excepţia alimentelor, băuturilor, produselor farmaceutice, dispozitivelor medicale şi a substanţelor periculoase.

Aceasta etichetă urmăreşte să reprezinte cele mai importante 30% produse în fiecare categorie, astfel încât nu mai mult de 30% din produsele de pe piaţă pot obţine aceasta etichetă ecologică. Prin urmare nu este vorba de a stabili criteriile ideale pentru a limita impactele asupra mediului, ci mai degraba de a utiliza aceste criterii pentru a determina, în condiţiile pieţei existente, care produse au impactul cel mai scăzut. Mai mult, aceste criterii sunt revizuite odată la 5 ani pentru a se adapta la dezvoltările de pe piaţă.

Etichete româneşti

Eticheta ecologică românească

Scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă.

Etichetarea ecologică este o acţiune voluntară (agentul economic nu este obligat să-şi aplice eticheta ecologică pe produs). Sistemul de etichetare ecologică vizează toate produsele şi serviciile, cu excepţia produselor alimentare, băuturilor, produselor farmaceutice şi aparaturii medicale. Eticheta ecologică nu poate fi acordată substanţelor sau preparatelor clasificate ca fiind foarte toxice, toxice, dăunatoare mediului, cancerigene, toxice pentru reproducere sau mutagene, precum şi bunurilor fabricate prin procedee dăunătoare pentru om sau pentru mediu şi care pot dăuna consumatorului în condiţii normale de utilizare. Mai multe informaţii oficiale cu privire la etichetarea ecologică în România poti găsi aici.

Etichetele româneşti pentru alimente organice

Eticheta Agricultură Ecologică

Eticheta Agricultură Ecologică este proprietatea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Durabile, autoritatea naţională responsabilă pentru sectorul agricultura ecologică, şi are rolul de a identifica produsele agricole şi alimentare certificate ca ecologice de către un organism de inspecţie şi certificare acreditat de acest minister, în conformitate cu legislaţia naţională.

Sigla "ae" se aplică, dupa caz, pe produs, pe etichetele şi ambalajele produselor agro-alimentare ecologice, obţinute în România sau importate. Mai multe informaţii oficiale despre agricultura ecologica în România pot fi găsite pe pagina web a MADR.