Fotografii: Andrei Gavrilița
Editare: Andrei Gavrilița, Ludmila Țurcanu
Text: Ludmila Țurcanu
Proiectul vorbește despre ce se află dincolo de limitele unui centru comercial de la periferia orașului Iași, situat în mijlocul unei pajiști dintre râul Bahlui și comuna Miroslava.
În acest context, acest centru comercial, vine ca o metaforă a gândirii colective ce promovează un mediu curat doar în spațiul personal, manifestând ostilitate sau, mai rău, ignoranță față de spațiul exterior. Această bucată de oraș introdusă în mijlocul „sălbăticiei” nu e personajul negativ, ci e un catalizator care vine în întâmpinarea comportamentului uman de a arunca deșeurile sale în altă parte decât în spațiul său, sau în acest caz de a le arunca dincolo de locul în care nu este permis.
Centrul comercial s-a deschis în 2008, iar la vremea aceea era cel mai mare din zona Moldovei, cu planuri mari de extindere ancorate până în prezent. Din comentariile care circulau și circulă în prezent pe internet, reiese că majoritatea oamenilor se declară mulțumiți de el. Această mulțumire se termină odată ce începe gardul care separă centrul comercial de restul pajiștii și taie orice legătură cu ea. Acolo, pe pajiște, situația conturează o antiteză gravă. Sute de ambalaje își numără zilele de existență de până la descompunere, care e de cele mai multe ori improbabilă. Unele stau în mormane, altele pur și simplu și-au găsit locul pe ici colo asemeni unor flori.
Primul gând care îți vine în momentul în care vezi asta e că toate gunoaiele provin de la centrul comercial din zonă, însă adevărul îi incriminează pe oamenii exteriori spațiului comercial, care din diferite motive preferă pajiștea pentru a da sens expresiei: „a arunca în curtea vecinului”
Parcul comercial are două intrări – una oficială și un backdoor pentru cunoscători sau pentru cei care locuiesc în Miroslava și preferă să o ia pe scurtătură.
Trei din cele 35 de curse ale CTP Iași (Compania de Transport Public din Iași) au două stații în interiorul parcării centrului comercial pentru a face mai accesibil traseul celor care locuiesc în oraș. Pe de cealaltă parte a gardului, există o parcare improvizată pentru cei care, la fel, nu locuiesc în zonă.
În 2018, în presa ieșeană se dădea anunțul că acest centru comercial urmează să se extindă și să devină cel mai mare mall din zona Moldovei cu o suprafață de 20 de hectare, 300 de magazine și 40 de restaurante. Spre sfârșitul lui 2022 s-a reluat același subiect în presă iar construcțiile au început după un gard de metal, care separă vechiul de nou. Un scop similar are și gardul de sârmă care împrejmuiește centrul.
În spatele centrului staționează camioane care aprovizionează magazinele. În spatele gardului staționează gunoaie care nu aprovizionează solul.
Centrul are o capacitate de 2500 locuri de parcare, dar pajiștea nu știm cât mai rezistă să fie loc de păscut pentru oi, atâta timp cât gunoaiele au pus stăpânire.
Rezervoarele de stocare a apei din interiorul centrului și cele din exterior.
Odată cu sosirea lunii decembrie, parcarea a început să fie împânzită de brazi ambalați în plase, pentru returnarea lor la sfârșitul sărbătorilor poți primi un voucher de 25 de lei. Pentru sticlele de plastic returnate la majoritatea supermarketurilor primești un voucher cu o valoare de 100 de ori mai mică.
Există două moduri de parcare în exterior.
Pe lângă coșurile de cumpărături obișnuite, există și unele adaptate pentru copii. Gunoiul de pe cealaltă pare a gardului nici măcar nu e adaptat pe mărimi.
Intrarea prin alte căi decât cele autorizate este interzisă. În schimb, ieșirea neautorizată este liberă.
Articolul „Ce lăsăm după era noastră” este realizat de Andrei Gavrilița și Ludmila Țurcanu.
Andrei Gavrilița (n. 2001) este un artist fotograf din R. Moldova care la momentul de față lucrează la o licență în Foto-Video la UNAGE Iași. Prin artă, el încearcă să disece și să înțeleagă sistemele care facilitează existența noastră și „de ce-urile” artei. Lucrările sale constau în explorări conceptuale ale mediului fotografic și reprezentării fotografice, eseuri fotografice intime și relația dintre natură și structurile umane.
Ludmila Țurcanu e studentă la Facultatea de Jurnalism din Iași, e pasionată de scris și frumos, și se descrie ca fiind suma a două părți, una captivă în filme vechi, literatură bună și artă, și alta care e gata să confrunte prezentul și să stea față-n față cu poveștile.
Acest material este rezultatul muncii creatorilor de povești vizuale narative care au participat la „Atelier de fotojurnalism. La intersecția dintre Schimbări climatice, Hrană și Drepturile Omului”, facilitat de Ioana Moldovan și organizat de asociația Mai bine, din Iași.
Fii parte din schimbarea pozitivă pe care încercăm să o producem în lume, zi de zi.
