Zece ani par o veșnicie. Emoționați, pășim spre un nou deceniu, mândri că am reușit să facem (așa cum am știut și simțit) mai bine, deopotrivă temători și încrezători cu privire la provocările ce ne așteaptă în continuarea acestui drum.
A trăi mai bine înseamnă, printre altele, a fi mai atenți la impactul pe care-l generăm prin alegerile de zi cu zi. Înseamnă, într-o destul de mare măsură, să încercăm să facem cât mai puțin rău. Nu putem combate legea entropiei , însă prin acțiunile noastre, îi putem diminua efectele. Nu insistăm, scopul nu este să aprofundăm sau, mă rog, să recapitulăm lecții fundamentale de fizică pe care cu toții le-am parcurs cândva.
Ne-am propus o relatare punctuală menită să informeze cu privire la alegerile în organizarea unui eveniment și să demonstreze că ne putem simți bine fără a ne compromite confortul sau pe cel al invitaților. Studiul de caz este aniversarea unui deceniu de existență a organizației Mai Bine.
Am început pornind un sondaj pe grupul membrilor noștri pentru propuneri de spații care să respecte următoarele criterii: capacitate de 100 de persoane și spațiu preferabil public sau, în cazul în care ar fi privat, ar aparține unei persoane sau unei organizații, nu unei companii; așadar am exclus din start barurile și cafenelele locale convenționale și ne-am provocat să găsim în Iași un spațiu potrivit, prietenos și demn de un eveniment însemnat pentru noi. Ați spune că un oraș ca al nostru ar fi generos în această direcție, dar știam deja că va fi anevoios, că locuim un oraș atât de plin de evenimente, cu atât de puține locuri potrivite și fără absolut nici un spațiu care să poată fi considerat verde în sensul de ecologic (o paranteză demnă de făcut aici, e marele potențial de revitalizare a atâtor de multe clădiri uitate din Iași).
Opțiunea câștigătoare a ieșit de departe inițiativa locală Teatru FIX. Dârzenia și dedicarea oamenilor din spatele proiectului e apreciată de cei mai mulți dintre noi, doar că ne-am dat seama că pentru încălzirea spațiului respectiv ar fi fost nevoie de tunuri de căldură ceea ce nu ar fi fost deloc conform cu criteriile noastre, nu atât economice, cât ecologice.
Într-un final, după ce am înțeles că Pod Pogor nu e opțiune pentru că muzeul a intrat în renovare, că la Muzeul Municipal sau Palatul Culturii se obține mai greu accesul, că sera expozițională a Grădinii Botanice era deja rezervată, am auzit de Casa Milescu și am identificat acest spațiu ca cel mai oportun pentru noi: o casă veche, cu istorie, recondiționată și redată comunității de curând prin eforturile și fondurile UMF, în care își desfășoară activitatea Centrul de Limbi Străine și Integrare Culturală al acestei instituții. Un spațiu public, de care ne-am putut bucura în mod gratuit, așa cum este firesc, dar deloc la îndemână de cele mai multe ori.
Am urmărit evitarea achiziționării de produse noi, să reducem cât mai mult folosirea de resurse, să cumpărăm doar produse care pot avea o durată de viață lungă și utilitate largă, respectiv să fie reutilizate și ne-am dat silința să ne asigurăm că cea mai mare parte din puținele deșeuri generate vor putea fi reciclate.
Nu am folosit niciun material de unică folosință (inclusiv pentru semnarea listelor de prezență am folosit stilouri). Ne-am folosit de ceea ce aveam deja, respectiv de afișe vechi și am folosit lucruri donate și recuperate pentru un album cu fotografii selectate de pe parcursul celor 10 ani, am realizat in house, cu voluntarii noștri, elementele necesare pentru foto booth, cu mesaje care să ne amintească de principiile pe care încercăm să le punem în practică.
Primul producător la care am apelat, a fost, firește, cel mai la îndemână pentru noi, Atelierul REDU, întreprindere socială locală, care a creat stegulețe decorative din textile recuperate. Am contactat apoi pe cei de la KRAFT ART, mică întreprindere familială locală, care realizează manual produse din hârtie și produc chiar hârtie reciclată manual. S-au adaptat atât de ușor cerințelor noastre, chiar dacă, așa cum ne-au mărturisit mai târziu, a fost ceva cu totul nou, o provocare căreia le-a făcut plăcere să răspundă. Kraft Art a realizat pentru noi produsele din imaginile de mai jos doar din hârtie reciclată și/sau recuperată.
A trăi mai bine este mai ales despre a fi și mai puțin despre a avea, la fel cum cea mai importantă formă de cunoaștere este cea a sinelui. Pentru conștientizarea acestor truisme, introspecția e cheie.
Membrii proaspetei inițiative locale – Comunitatea Vie, AKA trupa Introspect, ne-au purtat invitații într-o călătorie experențială interioară și le-au stimulat imaginația și simțurile prin diverse impulsuri senzoriale.
Povestea celor patru elemente ale Naturii (Apa, Aerul, Pământul și Focul) a fost narată de un povestitor – nu Captain Planet, ci Căpitanul Mai Bine, prieten al acelei alte lumi, mai bune sperăm, care este posibilă – mesajul central al serii. Toate aceste componente ale mediului au reprezentat și menționat câte un proiect al asociației Mai Bine, astfel: Apa – Apă fără Plastic, Aer – REDU, Pământ – Iași în Trail și Foc – CUIB). Pe rând, elementele au fost personificate și au luat glas în diverse forme: fie printr-o povestire, fie printr-o poezie, fie printr-un dialog sau o ghicitoare, conectate prin ideea de interdependență și integrare a microcosmului (elementul uman) în macrocosmos (Mama Natură).
Ne-am propus ca acest eveniment să fie unul cu un impact cat mai mic asupra mediului, drept care, pe lângă practicile noastre comune în această direcție, am ales să folosim lumina solară în timpul teatrului senzorial și discursurilor de la Casa Milescu. Am considerat că e o metodă directă de a conștientiza epuizarea resurselor, că trăim deja pe datorie și de a reflecta asupra ceea ce vom putea (sau nu) face când nu vom mai avea acces atât de ușor la ele. A fost una dintre cele mai mari cheltuieli investiții pe care le-am realizat cu această ocazie aniversară (alături de cele pentru artiștii locali, pe care, da, ne-am bucurat să-i putem plăti), dar știm că e una pentru ceva durabil, pentru produse trainice. Lămpile vor fi folosite pe termen lung pentru iluminarea terasei CUIB.
Prima s-a stins încă din timpul teatrului și până la final mai luminau jumătate (două sau trei). Noroc de frontala Adinei Huțanu, nouă prietenă și viitoare membră Mai bine, ilustratoare de un talent aparte care preț de două ore, a desenat în timp real, punând în culori și forme organice parte din principiile, valorile, proiectele și trăsăturile noastre. Desenul realizat a fost înrămat chiar în timpul scrierii acestui articol și urmează să ocupe un loc central la CUIB. Probabil va rămâne cea mai trainică și vizibilă amintire din seara respectivă.
Dincolo de activarea unui mai bun simț cu privire la percepția resurselor (oare câți dintre cititorii acestui articol știu cum și de unde e generată energia electrică pentru alimentarea laptopului sau al calculatorului din fața ochilor!?), ne-am alintat simțurile vizuale și olfactive cu lumina, respectiv mirosul lumânărilor realizate de Andra de la FlairScent. Avem multiple motive să ne bucurăm de prezența în Iași a acestei inițiative, probabil unice în România: pentru lumânările pe care le produce nu folosește ceara produsă de albine sau de parafină, ci doar din soia. Așadar este o alegere vegană, naturală și neiritantă cu multiple beneficii printre care o ardere mai curată , fără fum toxic și mai înceată, într-un timp dublu față de ceara din parafină.
În ultimii ani, cu ocazia aniversării noastre am obișnuit să acordăm câte cinci diplome pentru persoane care și-au adus un aport în mod deosebit activității asociației. Incepând cu acest an, am decis să păstrăm doar una acordată unui membru Mai Bine și să oferim cinci diplome pentru persoane din afara organizației noastre care ne inspiră și ne demonstrează, prin piste diferite, că #oaltălumeesteposibilă.
Alegerile s-au realizat prin voturile membrilor la propunerile realizate tot de către noi, astfel:
Diplomele au fost scrise de mână pe hârtie craft/artizanală de către Adina Huțanu, cu sigla Mai bine adăugată printr-o ștampilă veche pe care ne-a realizat-o manual o prietenă apropiată, semnate cu stiloul de președintele nostru și înrămate în rame recuperate din magazine locale cu produse la mâna a doua. În loc de trofee, am oferit ghivece (tot recuperate sau tot la mâna a doua), cu plante pe care le-am plantat chiar noi.
Am distribuit și câteva sacoșe ecologice și am sădit peste 100 de răsaduri de roșii cherry sălbatice sub formă de mărturii pentru participanți, cu semințe și pământ ecologice de la două inițiative locale pe care le apreciem: Food Forest, respectiv SuperRâmeSuperPământ.
Pentru că din perspective deopotrivă ecologice și economice știm că este bine să ne folosim de resursele pe care le avem, am ales ca recepția aniversară să aibă loc la CUIB – Centrul Urban de Inițiative Bune, aflat la doar 5 minute de mers pe jos de Casa Milescu. Ne-am adaptat pentru a face față cerințelor, am scos mai bine de jumătate din mese și mai toate scaunele și în final s-a dovedit un loc încăpător pentru oamenii care au ales să ni se alăture, vreo 120, după estimările noastre inspirate nu doar de memorie ci și de fotografii și liste de prezență.
La CUIB, spațiu pionier în România prin abordarea holistică a traiului sustenabil, cu criterii de consum responsabil bine definite și aplicate și cu un impact pozitiv clar asupra comunității locale și nu numai, nu a fost nimic mai firesc și la îndemână să aplicăm ceea ce predicăm. Bufetul recepției a constat în sucuri naturale, fără zahăr și vinuri ecologice, hrană vegetariană pregătită din ingrediente cât mai naturale, servite cu paie și ștergare reutilizabile. Tortul vegan l-am comandat de la Cofetăria Altfel care produce dulciuri sănătoase și gustoase, fără zahăr.
Ei, în final nu am fost mai catolici decât papa, dar estimăm că am generat maxim 1 kg de deșeuri, de zeci de ori mai puțin decât un eveniment convențional cu peste 100 de persoane. Singurele produse pe care le-am cumpărat care nu corespund consumului responsabil au fost un set de baterii și o bucată de material pentru logistica teatrului senzorial, consumabilele necesare pentru desenul în timp real și șase porții de falafel la lipie împachetate în ambalaje nereutilizabile.
Cea mai mare amprentă de carbon generată de eveniment a fost biletul de avion de la Timișoara la Iași pentru una dintre persoanele invitate, Sonia Oprean, membră a biroului nostru de conducere. Am cumpărat biletul prin WiseTravel, probabil cea mai sustenabilă agenție turistică din țară în care cu fiecare achiziție poți susține o cauză socială. Ne bucurăm că avem această opțiune solidară, dar știm asta nu neutralizează impactul asupra mediului. Am calculat amprenta de carbon a zborului cu escală la București, care este de aproximativ jumătate de tonă CO2, conform calculatorului disponibil pe pagina MyClimate.
În primul rând, să plantăm cel puțin un pom care, odată ajuns la maturitate, va absorbi, în medie 20 kg de CO2 pe an. Până mai trec încă 10 ani visăm să replantăm o întreagă pădure, de fapt.
Apoi, să mulțumim tuturor pentru sprijin și pentru prezență și să nu uităm tocmai pe cei al căror ajutor pare din oficiu cuvenit (de ce nu avem cuvinte care să exprime expresia mai bine taken for granted din engleză?) – Anca Colibaba fără de care probabil nu ne-am fi putut bucura la fel de ușor și frumos de sala multifuncțională din Casa Milescu, lui Dragoș Mitrofan pentru fotografiile fantastice grozave și Celui Visător pentru ritmurile selectate cu grijă cu care ne poartă în pași dansanți.
În cele din urmă, subliniem că nu ne-a cerut nimeni să menționăm vreun nume sau să facem vreun fel de reclamă. Evenimentul s-a realizat fără sponsori și cheltuielile ocazionate au fost acoperite de noi și co-finanțate în cadrul proiectului „There isn’t a PLANet B! – Strategii câștigătoare și acțiuni mici pentru impact mare asupra schimbărilor climatice” de Comisia Europeană prin programul DEAR și implementat în România de Asociația Serviciul Apel. Desigur, cele exprimate în acest articol, nu reprezintă, în nici un mod, poziția oficială a Uniunii Europene :). Dacă ar fi așa și dacă toate evenimentele pe teritoriul UE ar fi reglementate și organizate cu atenție și cu grijă dincolo de confortul imediat și de considerente economice, o altă lume ar fi nu doar posibilă, ci cu mult mai probabilă.
Credite media: fotografii alb negru – Dragoș Mitrofan, video și fotografie diplome – Adina Huțanu, celelalte fotografii – membrii Mai bine, mai ales Gabriela Stoica :).
Fii parte din schimbarea pozitivă pe care încercăm să o producem în lume, zi de zi.
