Ilustrație Dana Tanasa
Noi, oamenii, avem o abordare unică în ceea ce privește mâncarea având în vedere că de-a lungul istoriei am ajuns să dezvoltăm, dincolo de simpla nevoie de a ne alimenta corpul, o conexiune emoțională și culturală cu hrana. Pentru mine, cele mai puternice amintiri din copilărie sunt cele în care ne adunăm în jurul mesei, la bunica, peste 20 de persoane, unchi, mătuși și veri, și împărțeam aceeași mâncare gătită, pe plită, la care am contribuit, câte puțin, cu toți cei prezenți.
La nivel personal, am văzut cum modul în care alegem să ne hrănim, pornind de la achiziționarea de produse, pînă la preparea și consumarea lor ajunge să modeleze modul în care ne trăim viața, oamenii cu care ne înconjurăm precum și preocupările și convingerile noastre. Pe deasupra, toate aceste obișnuințe au un impact major asupra naturii și a mersului lumii, ceea ce face ca mâncarea să aibă multiple implicații în viața umană. Dar, am realizat și că, dincolo de mici sau mari alegeri pe care le facem zilnic, pentru ca o transformare să aibă loc la un nivel profund și durabil, e nevoie de o regândire a întregului sistem de producție și vânzare a hranei sau, poate, de o reîntoarcere la principiile simple de altădată.
Din păcate, observăm cum modul în care funcționează industria alimentară astăzi este unul dintre factorii importanți în schimbările climatice precum și în afectarea biodiversitatii. Monoculturile, în special, se bazează pe cantități din ce în ce mai mari de îngrășăminte sintetice, pesticide, combustibili fosili, apă dulce și alte resurse finite, aspecte ce produc daune ecosistemelor și afectează sănătatea umană.
În ultimii ani lumea a produs suficiente alimente pentru a hrăni 10 miliarde de oameni cu o amprentă agricolă de 5,5 miliarde de hectare. Cu o populaţie actuală de 8 miliarde, doar trei sferturi dintre noi primesc o nutriţie adecvată în timp ce un miliard de oameni trăiesc în foamete cronică, iar alt milliard suferă de obezitate. În anii 1960, când companiile petrochimice au introdus noi metode de agricultură chimică intensivă, industrializarea agriculturii a fost salutată ca o revoluție în urma căreia lumea va scăpa de foamete. Am ajuns să avem în schimb monoculturi la scară industrială ce au redus valoarea nutritivă a alimentelor și a pământului și au creat o criză a extincției numeroaselor specii
Este nevoie să ne raportăm diferit la modul în care producem și consumăm hrana pentru a putea restabili natura și să dezvoltăm comunități înfloritoare
Pentru o transformare de substanță este nevoie să ne raportăm diferit la modul în care producem și consumăm hrana . O opțiune poate veni odată cu înțelegerea și însușirea, în cât mai multe comunități, a vieții regenerative care înseamnă să privim dincolo de sustenabilitate sau de crearea unui stil de viață atent la impactul asupra mediului înconjurător și care tinde către o lume ce recunoaște interconectarea tuturor lucrurilor vii.
Acesta nu este un concept nou. Comunitățile indigene din întreaga lume au practicat viața regenerativă de secole, trăind în armonie cu natura și cultivând o legătură profundă cu pământul. Odată cu industrializarea și producția în masă a hranei, obiceiurile ce țin de urmărirea firească a lucrurilor în natură și ghidarea după ele s-a pierdut fiind înlocuită de goana după rezultat și eficientizare fără a ține cont de impact și de cum sunt afectate pe termen lung resursele pe care pământul ni le pune la dispoziție cu atât de multă generozitate.
Astăzi, din ce în ce mai mult, atât în mediul rural dar mai ales în mediul urban hrana a ajuns să fie culeasă mai ales din supermarket-uri, în cantități peste măsura consumului, în ambalaje ce apoi sunt aruncate și fără atenție la calitățile nutritive ci mai degrabă la cele de marketing. Grija la toate aceste aspecte și încercarea de a face alegeri cât mai conștiente legate de hrană, în măsura posibilităților și fără a pune presiune pe noi, este o cale de a ne reconecta cu obiceiuri cât mai aproape de natură în ceea ce privește hrana.
Din experiența lucrului alături de, poate, cel mai sustenabil bistro din România, CUIB, am învățat că hrana pozitivă are câteva atribuții de care putem ține cu toții cont, mai ales noi cei care trăim în mediul urban:
Participarea la evenimente de tip shared food sau picnicuri în comunitate, donarea alimentelor în locul aruncării lor, practicare grădinăritului urban precum și voluntariatul pentru proiecte care fac educație privind hrana regenerativă pot fi acțiuni care contează pozitiv în comunitatea fiecăruia.
Hrana are multe și complexe implicații în viețile noastre iar modul în care alegem să o consumăm are multiple efecte asupra sănătății noastre și a naturii. Uneori poate deveni copleșitor să ne gândim mereu la toate aceste aspecte de aceea cred că ghidarea după principiul simplității și practicarea recunoștinței pentru ceea ce avem în viață, în general, poate fi un punct de pornire care să ne ducă mai aproape și de includerea în viața noastră zilnică a unei hrane cu cât mai multe valențe pozitive.
………………………..
Acest articol este al șaselea dintr-o serie de 8 realizate în cadrul proiectului Connection Regenerator Project finanțat de Erasmus + Islanda și implementat de Totel.ly (IS) în parteneriat cu Mai bine (RO).
Articol scris de Andreea Ghiban.
Fii parte din schimbarea pozitivă pe care încercăm să o producem în lume, zi de zi.
