Articol scris de Laura Ștefănuț, coordonator de caz în România pentru procedura de “Urgent Appeal” lansată de Clean Clothes Campaign (CCC) cu sprijinul Mai bine, membru al CCC.
Prin curajul și inspirația ei, o confecționeră a pus oglinda în fața întregii societăți românești, dar și a brandurilor internaționale de haine. Angelica Manole a primit doar 693 de lei pentru o întreagă lună de muncă în care a confecționat haine care se vând cu sute de euro. Angelica a fost singura care a făcut plângeri și a vorbit public despre ce i s-a întâmplat, deși existau mai multe femei în situația ei.
Inițial, fabrica a acționat vindicativ: a concediat-o pe Angelica pe motiv că “a dat declarații publice în mass-media”, deși toți experții pe care i-am întrebat au spus ferm că această concediere este abuzivă.
Acum fabrica Tanex s-a sucit la 180 de grade și le spune angajaților că vor primi salariile din urmă integral.
Ce a determinat fabrica să se răzgândească?
Ei bine, nu articolele de presă, nu presiunile noastre pe Facebook, nu amenzile de la ITM — oricum, amenda pentru neplata salariului minim este 2.000 lei, adică complet irelevant pentru un angajator care taie câteva zeci sau sute de lei de la zeci de angajați.
Fabrica a reacționat fiindcă brandurile au pus presiune. Brandurile au fost contactate de organizația internațională Clean Clothes Campaign (CCC) și de Mai Bine. Angelica și alți oameni care le-au semnalat la rândul lor problemele.
Brandurile au fost în dialog cu CCC și Mai Bine, care le arătau dovezi documentate minuțios despre realitățile din fabrică. Au făcut propriile audituri și unele au decis să acționeze.
Brandurile, deși afișate pe pagina web a Tanex, scăpaseră în mare parte de sub lupa presei românești, însă au fost abordate în investigațiile din presa germană.
Dar nu rămâneți cu ideea că victoria este a brandurilor, sau că brandurile sunt eroul.
Chiar dacă în acest caz ele au pus la punct fabrica, este la fel de adevărat că ele poartă în proporție substanțială din vină. Brandurile, chiar și cele de lux, presează fabricile pentru costuri cât mai reduse, iar fabricile transferă presiunea pe muncitor. Fabricile intră în competiție între ele pentru a oferi costuri cât mai mici, pe spatele muncitorului.
Dar asta poate să se schimbe, după cum vedem și în acest caz. Dacă Angelica nu vorbea, dacă presa și cetățenii o ignorau, dacă organizația Clean Clothes Campaign nu auzea de ea, dacă statul nu își făcea deloc treaba, atunci muncitorii rămâneau necunoscuți și nedreptățiți.
Brandurile au forțat mâna fabricii, dar au făcut asta fiindcă le pasă de imaginea lor, fiindcă le pasă să nu își piardă cumpărătorii.
Meritul este al Angelicăi fiindcă a avut curajul de a vorbi și apoi al oamenilor care s-au indignat, care au donat pentru Angelica, care au cerut echitate.
Astfel de povești trebuie să le spuneți celor care au pierdut speranța: contribuția fiecăruia este importantă, oricât de mică, chiar dacă efectul nu se vede pe loc întotdeauna.
Aceeași presiune publică a schimbat și cursul anchetei autorităților.
Inițial, Inspectoratul Teritorial de Muncă a luat partea angajatorului: a concluzionat că Angelica a fost în concediu fără plată și de asta nu și-a primit salariul. În ziua inspecției, fabrica anunțase muncitorii că aparatele de pontaj care le înregistrează prezența s-au stricat. Inspectorilor le-au prezentat niște “foi colective de prezență completate la locul de muncă de către șefii de secții (adică scrise manual de șefi n.r.) și asumate prin semnătură de directorul punctului de lucru”.
Am vorbit cu nouă muncitoare care mi-au spus că nu își înscriau prezența în registre manuale, ci cu cartelă, pe aparatul declarat nefuncțional în zorii inspecției. Sunt mai multe angajate care au spus că nu și-au primit banii integral, deși nu au avut concediu fără plată.
Indignarea publică față de inspecția ITM a determinat Ministrul Muncii (Violeta Alexandru) să trimită un supra-control la fabrică. De data asta, aparatele de pontaj lipseau cu totul, fuseseră scoase din perete. ITM a constatat că fabrica nu înregistrase cum trebuie concediile fără plată și le-a dat o amendă de 10.000 lei. Violeta Alexandru și-a cerut scuze de la Angelica Manole.
Dar atenție, ITM nu a constatat că femeile au fost la muncă, deși figurau în concediu.
Demonstrația asta a rămas pe umerii Angelicăi — să arate în instanță, cu martori și documente, că a fost la muncă când, în acte, fabrica o trecuse în concediu fără plată.
Dacă femeile figurează cu concediu când ele au lucrat sau nu li se pontează ore suplimentare, nu e vorba doar de un furt din salariu, e și vorba de pensiile infime pe care le vor avea la bătrânețe, când le vor ajunge și bolile asociate cu lucrul în fabrici de confecții.
Interesant este că patronul fabricii Tanex a fost cam singurul care a acceptat să îmi ofere interviu când făceam în 2016 un documentar pentru televiziunea ARTE. În vreme ce alții din industrie mă acuzau că “subminez securitatea națională”, fiindcă fac investigații și “vorbesc de rău” a doua industrie la export: confecțiile. Alți patroni de fabrici m-au dat în judecată pentru prejudiciu de imagine. Am primit chiar și telefoane de amenințare.
La vremea când l-am intervievat eu, pe fabrica Tanex era un afiș mare care promitea muncitorilor salarii mai mari decât minimul pe economie, așa că m-am mirat să văd că tocmai această fabrică importantă din România plătește salarii cu mult mai mici decât în China. Că atunci când Angelica a mers să își ceară salariul integral, i-a spus că îi poate oferi bani cu împrumut dacă are nevoie (potrivit Angelicăi). Că nu remediază problemele nici după ce primește amenzi de la ITM, preferând să concedieze angajata care a avut curaj să vorbească despre aceste probleme. Și tot așa.
Mamă a doi copii, Angelica a fost ajutată de românii care au donat bani pentru ca aceasta să se poată întreține timp de șase luni. La petiția pe care am lansat-o pentru susținerea ei au răspuns 1000 de oameni în prima zi, iar donațiile pentru Angelica s-au strâns în două zile — din surplus au mai fost ajutate două femei care au rămas fără jobul de la Tanex.
Un avocat s-a oferit să o ajute gratuit să dea fabrica în judecată.
Organizația Clean Clothes Campaign continuă să țină legătura cu brandurile de lux care produc în fabrică și să verifice dacă promisiunile fabricii sunt respectate: de la salarii plătite, la posibilitatea angajaților de a se organiza.
Comunitatea, cetățenii solidari au fost cei care i-au oferit Angelicăi o plasă de siguranță. Vă rog să vă amintiți de acest exemplu atunci când decideți dacă investiți sau nu câteva minute sau câțiva lei pentru a arăta solidaritate.
Fii parte din schimbarea pozitivă pe care încercăm să o producem în lume, zi de zi.
