Imagine via Dana Tanasa
Moda dictează adesea reguli, dar firea noastră tânjește după libertate și unicitate, țesute din origini naturale. Când am explorat pentru prima dată industria modei, am fost puternic influențată de reclame. Televiziunea prin satelit la vârsta de 4 ani mi-a aprins imaginația, dar mi-a și modelat valorile.
Reclamele pentru o anumită pereche de blugi, combinate cu o copilărie petrecută cu foarfecele de croitorie în mână, mi-au stârnit dorința de a influența designul vestimentar. Eram deja pasionat de modă și un consumator impulsiv. Pe măsură ce consumam mai multă modă, am trecut fără să știu de la consumator la utilizator, devenind profund atașat de hainele mele și îngrijindu-mă obsesiv de ele. Mărcile au devenit obsesia mea și am cheltuit mult pe haine, reflectând stilul de viață pe care îl căutam. În liceu, am vândut chiar și haine de marcă, pe care le importam din Italia din cauza lipsei acestora în România. În cele din urmă, mi-am dat seama că alegerile mele nu erau doar ale mele. Relația mea cu hainele a devenit personală pe măsură ce am învățat ce țesături mi se potrivesc, cum să le întrețin și cum să le adaptez sau să le repar.
Prin intermediul studiilor mele universitare și al gestionării unui atelier de croitorie, am descoperit realitatea industriei modei, diferită de percepțiile mele inițiale. Am descoperit că moda lentă și durabilă era practicată de mult timp, mulți pregătind calea înaintea mea. În timp ce lucram la disertația mea, am aprofundat moda lentă și mi-am dat seama că oamenii au nevoie de îndrumare mai personalizată în materie de îmbrăcăminte și au o legătură mai profundă cu hainele lor, spre deosebire de moda rapidă și de unică folosință din zilele noastre.
În timp ce lucram la teza mea de doctorat, m-am documentat asupra modei lente și mi-am dat seama că oamenii au nevoie de îndrumare mai personalizată în materie de îmbrăcăminte și au o legătură mai profundă cu hainele lor, spre deosebire de moda rapidă și de unică folosință din zilele noastre. Am găsit speranță în renașterea practicilor durabile, care au fost odată norma atunci când oamenii vizitau în mod regulat croitorii și dețineau mașini de cusut pentru reparații.
Impactul social al industriei modei este de o amploare și de o gravitate de care consumatorii nu sunt adesea conștienți și care este în mod deliberat ținut în întuneric de către marii actori din industrie: majoritatea hainelor sunt fabricate în Asia de Sud-Est, de către muncitori prost plătiți, în condiții de muncă inumane, adesea chiar cu prețul pierderii vieții (a se vedea incidentul de la Rana Plaza) sau de către copii. Astfel de condiții de muncă există și în Europa. Fiind implicată într-un reportaj jurnalistic despre unele fabrici de confecții din regiunea Moldovei, am văzut cu ochii mei un caz de sweatshop, care este un atelier antenă al unei fabrici care lucrează la negru, fără contracte, adesea pentru a îndeplini comenzi mari pe care fabrica nu le poate îndeplini într-un anumit timp. Ca să nu mai vorbim de faptul că majoritatea lucrătorilor pe care i-am intervievat se plângeau de condițiile grele de muncă. Este greu de conceput că astfel de nereguli se întâmplă chiar în jurul nostru, dar se întâmplă.
Impactul asupra mediului - „Industria modei și a textilelor este a doua cea mai poluantă industrie”. O afirmație care provine dintr-o sursă ușor ambiguă, într-o perioadă în care existau puține cercetări care să o susțină. Dar a fost rapid preluată și utilizată, deoarece lucrurile au scăpat de sub control în ceea ce privește producția - 100 de miliarde de articole de îmbrăcăminte produse pe an, în ceea ce privește consumul: o persoană obișnuită poartă doar 20% din hainele sale 80% din timp, în ceea ce privește cantitatea pe care o aruncăm - 92 de miliarde de textile aruncate anual, în ceea ce privește sursele de fibre - 60% din haine sunt fabricate din plastic.
„Regenerativ nu este un termen definit. În timp ce „organic”, de exemplu, este un termen protejat, „regenerativ” nu este. Asta înseamnă că fiecare îi dă o interpretare diferită (la fel ca termenul umbrelă „sustenabilitate”, de exemplu, n.r.).”
Pornind de la această premisă, regenerativ cuprinde pentru mine termeni precum durabilitate și circularitate. Este evident că modul în care noi, ca umanitate, am consumat până acum a adus planeta într-un punct de instabilitate, iar echilibrul trebuie restabilit, chiar mai mult, acum, trebuie să contribuim la regenerare pe toate planurile, economic, de mediu și social.
Hainele și textilele în general sunt legate în mod special de un stil de viață regenerativ. Ceea ce purtăm are un impact enorm asupra modului nostru de viață. De exemplu, bumbacul este principala plantă cultivată de om din care sunt fabricate majoritatea hainelor noastre. Pentru un singur tricou și o singură pereche de blugi, folosim aproximativ 20 000 de litri de apă. Menținerea acestui ritm de producție și consum va epuiza resursele planetei noastre. Din fericire, încep să reapară noi moduri regenerative de a face agricultură, care iau în considerare aspecte legate de biodiversitate, cât mai puține perturbări biologice posibil și menținerea solului viu prin acoperirea acestuia etc.
În același timp, trecerea de la materialele plastice pe bază de petrol la celuloza bio-based sau regenerată începe, de asemenea, să devină un lucru al prezentului și, cel mai probabil, al viitorului.
Singura noastră cale de urmat este crearea unui mediu favorabil în care noile generații pot și vor prospera.
Una dintre marile descoperiri din parcursul meu către descoperirea agendei ascunse a modei a fost că, în România comunistă, oamenii erau mult mai apropiați de hainele lor și de oamenii care le confecționau. Desigur, acele vremuri erau grele, iar motivul acestei legături era influențat de raritatea opțiunilor disponibile, dar dacă privim mai în trecut, vedem că lucrurile erau cam la fel. Țesăturile și modul în care le coseam erau durabile, modul în care le coloram era natural, iar modul în care le purtam și, prin urmare, modul în care le aruncam era, de asemenea, durabil.
Dacă totul era echilibrat, fără efort, cum de am ajuns la acest punct de cotitură? Ei bine, s-a întâmplat industrializarea și de atunci lucrurile nu au mai fost la fel. Acest lucru, combinat cu lăcomia și o falsă nevoie de creștere fără sfârșit pe o planetă cu resurse limitate.
Nu aș îndrăzni să dau vina pe oameni pentru situația actuală („urgență climatică”). Corporațiile o fac suficient. Și, deși uneori este greu de înțeles idei precum „ce mare diferență poate face o singură persoană”, schimbarea are loc atunci când cifrele se adună. Desigur, schimbarea nu poate veni doar din partea consumatorilor, ci trebuie să fie un dans în tandem (oameni, stat, corporații) pentru că, în final, toți avem ceva de câștigat.
Răspunsul nostru la un viitor regenerativ se află în trecutul nostru. Într-un trecut în care abilitățile de cusut erau comune, țesăturile naturale erau singurele folosite, iar risipa nu era de conceput, căci hainele durau generații întregi.
Actul suprem de rebeliune: repararea. Este primul act de nesupunere într-o societate a consumerismului și a deteriorării planificate. Uneori, tot ce ai nevoie este un ac și o ață.
Reutilizarea. Cu mult înainte de această abundență de produse, oamenii obișnuiau să refolosească hainele vechi pentru a le transforma, de exemplu, în șervețele de curățat. În zilele noastre, chiar și tăierea unei perechi de blugi vechi și transformarea lor în pantaloni scurți poate reduce nevoia de o nouă pereche de pantaloni.
Upcycling. Poate fi făcut și acasă, dacă aveți echipamentul potrivit. Există o mulțime de ateliere care încep să regândească moda și să folosească hainele vechi ca bază pentru altele noi. Un exemplu practic este cazul REDU, întreprinderea socială pentru care lucrez. Puteți afla mai multe despre ei urmărindu-le social media pe IG și FB.
Distribuirea. Este grija. Pentru mediu și, prin urmare, pentru cei apropiați. Și chiar și pentru cei aflați mai departe de tine. În acest caz, schimbul de haine înseamnă că, dacă te-ai plictisit de unele dintre articolele din dulapul tău, le poți împărți cu cei apropiați și, de asemenea, poți împrumuta unele de la ei.
Evenimente pentru schimburi. Dacă te plictisești prea tare de hainele tale, Fashion Revolution are un ghid complet privind organizarea unor astfel de evenimente. Acestea ar trebui să fie distractive și se poate întâmpla ca rochia pe care ai văzut-o săptămâna trecută la barul care ți-a plăcut să fie vândută la jumătate din prețul uneia noi. Și ajută planeta.
Cumpărături de haine second-hand. Pe lângă faptul că economisești o mulțime de bani, există o mare probabilitate să găsești produse de înaltă calitate, pe care probabil nu ți le-ai putea permite dacă le-ai cumpăra noi. Și nici nu mă refer la beneficiile pentru mediu. Acestea sunt uriașe.
În concluzie, călătoria mea prin industria modei a fost una de descoperire și transformare, dezvăluind atât impactul personal, cât și cel global al alegerilor noastre vestimentare. De la o fascinație timpurie pentru modă, influențată de publicitate, la o înțelegere mai profundă a consecințelor sale sociale și de mediu, am învățat importanța adoptării practicilor durabile și a reconectării cu meșteșugul trecutului. Trecerea la un stil de viață regenerativ, în care reparațiile, reutilizarea și consumul grijuliu au prioritate, nu este doar o întoarcere la valorile mai vechi, ci o cale necesară de urmat pentru bunăstarea planetei noastre și a generațiilor viitoare.
------------------
https://www.plastech.biz/en/news/Wasteful-World-How-much-of-our-belongings-are-we-really-12793
https://www.bbc.com/future/article/20200710-why-clothes-are-so-hard-to-recycle
https://www.bbc.com/news/business-57433221
Van den Dungen https://fashionunited.com/news/fashion/what-exactly-does-regenerative-mean-in-fashion/2024073061164
------------------
Acest articol este al patrulea dintr-o serie de 8 realizate în cadrul proiectului Connection Regenerator Project finanțat de Erasmus + Islanda și implementat de Totel.ly (IS) în parteneriat cu Mai bine (RO).
Articol scris de Elvys Sandu.
Fii parte din schimbarea pozitivă pe care încercăm să o producem în lume, zi de zi.
