Articole Mai bine - Muncitorii de pe plantațiile cu banane din Ecuador își fac vocea auzită

Muncitorii de pe plantațiile cu banane din Ecuador își fac vocea auzită

Robert Buburuzanu

Nov 3, 2017

Muncitorii de pe plantațiile cu banane din Ecuador fac față multor obstacole în lupta pentru drepturile lor. De zeci de ani, ei au trăit sub stigmatul supunerii. Însă, rezistența crește mulțumită suportului internațional. În timp ce muncitorilor nu li se oferă șansa de a-și face opiniile auzite în cadrul conferinței asociațiilor ce se ocupa cu exportul bananelor, ei au folosit aceasta ocazie pentru a vorbi despre cererile lor pentru prima dată în propria lor comunitate.

Muncitorii de pe plantațiile cu banane din Ecuador sunt expuși la pesticide toxice și se aleg cu salarii foarte mici. Dacă vor să se alăture unui sindicat, sunt deseori amenințați sau concediați. Datorita acestei constrângeri, muncitorii pot cu greu să lupte pentru drepturile lor public.

Micii producători se plâng datorită presiunii aplicate de supermarketuri în privința prețurilor. Un mic fermier, ce a cultivat banane pe aproximativ 10 hectare pe terenurile statului: “Acesta este unul din cei mai grei ani pentru noi. În timpul ultimelor patru luni, prețurile au scăzut la 1.50 USD per cutie, chiar daca, conform legii, prețul minim este 6.26 USD. A trebuit să vând un hectar ca să pot plăti muncitorii.”

Totuși schimbările au început să aibă loc. La prima întâlnire internațională a muncitorilor din Guayaquil, ce a avut loc între 2 și 3 octombrie 2017, 150 de lucrători s-au întâlnit cu oameni de știință, ONG-uri și delegații internaționale, printre ei și 10 reprezentanți europeni de la consorțiul internațional “Make Fruit Fair!” si comercianți din Colombia, Peru si Philippines.

Efrén Vélez, șeful uniunii ASTAC a muncitorilor de pe plantațiile de banane din Ecuador a muncit în industria bananelor mai bine de 30 de ani și azi suferă de o boala a ficatului, după spusele doctorilor, din cauza expunerii la pesticide. Acesta salută conștientizarea accentuată a publicului și încurajează o cooperarea viguroasă: “Este foarte important pentru noi ca toate organizațiile din Europa și din alte țări producătoare, cum ar Colombia, Peru și Philippines să participe la întrunire. Această prezență internațională oferă mai multă putere, media, guvernul și companiile vor lua activitățile noastre mai în serios.”

Advocacy la nivel politic prin solidaritatea internațională

Pentru prima data în ultimii 80 de ani în industria ecuadoriană de banane, muncitorii vorbesc deschis despre problemele lor și dezvoltă cereri și soluții pentru a îmbunătăți condițiile de muncă.

Ei fac apel la guvernul ecuadorian și comunitatea internațională, în particular la Uniunea Europeană, cu care a fost semnat recent un acord de comerț. Acordul de comerț include un capitol de sustenabilitate, care ar putea oferi puțină speranță muncitorilor, deoarece necesită observarea drepturilor omului, standardele OIM (Organizația Internațională a Muncii) si a nevoilor mediului înconjurător. Ambasadorul UE din Ecuador, Marianne van Steen, a participat la conferință pentru a asculta poveștile spuse de muncitorii de pe plantațiile de banane. Adresându-se reprezentanților europeni în particular, ea a ilustrat rolul societății în pregătirea raporturilor anuale, pentru a ilustra ce va urma.

La sfârșitul ședinței, rezultatele au fost prezentate sub forma unei rezoluții, către reprezentanții mai multor ministere din guvernul ecuadorian și media, care au fost surprinși de suportul internațional.

Mesajele video făcute de trei membri ai Parlamentului au contribuit la succesul conferinței: Ignazio Currao (MoVimento 5 Stelle), care a oferit suportul ASTAC-ului și a promovat uniunile comerțului în parlamentul european în decembrie, Karoline Grasswander-Hainz, ce este devotată susținerii capitolelor privind acordurile comerciale, și vicepreședintele Parlamentului European, Ulrike Gunacek (Green Party), ce susține justiția globală și dezvoltarea durabilă de decenii.

Conferința a adus deja primele schimbări politice: vice ministrul a promis să examineze numeroasele plângeri de la ASTAC despre încălcarea drepturilor și să reconsidere refuzul guvernului de a recunoaște ASTAC ca și uniune sindicală. Dacă aceste promisiuni sunt onorate, va fi un succes.

În același timp, reprezentanții ministerului au punctat responsabilitatea UE de a micșora tarifele de importare a bananelor din Ecuador, pentru a asigura o competiție egală. Ecuador a fost în dezavantaj pe piața de marketing din Europa, de când UE a favorizat țările ACP (grup de țări din America, Caraibe și Pacific), iar, recent, țările exportatoare de banane vecine cu Ecouadorul, Colombia si Peru, au câștigat un avantaj competitiv de-a lungul înțelegerii cu privire la comerț în 2013. Vice ministrul comerțului extern, Humberto Jiménez Torres, a fost surprins de graficul ce arată cât de mult din câștigurile avute în industria de banane ajunge în Europa. Însă, ar putea fi adăugat că, în timp ce “dezavantajul prețului” ecuadorian, ce era conform tarifelor, a fost distrus și, în ciuda faptului că costurile producției au crescut datorită inflației, companiile de export de banane caută să își micșoreze prețurile, ce trebuie achitate legal fermierilor, de 6.20 USD[1].

Graficul menționat îi oferă lui Frank Braßel de la Oxfam din Germania șansa de a vedea unde se afla, cu adevărat, responsabilitatea aprovizionării în cadrul lanțului de comerț. El a explicat consecințele pentru societatea ecuadoriană, precum și costurile producției de banane. Un studiu realizat de Max Havelaar (Fairtrade NL) și condus de Trucost/True Price[2], a arătat că prețul minim de 6.26 USD per cutia de banane, adițional/(externalizat) costul crește la 7.56 USD pentru plantațiile ecuadoriene; aceste costuri sunt impuse de societate la scară largă sub forma de sănătate, drepturi umane și consecințe ecologice.

Adresându-i-se vice ministrului, dr. Hans-Peter Hutter, expert în educația mediului la universitatea din Viena, a examinat efectul asupra sănătății pe termen lung a expunerii muncitorilor la pesticide, îngrijorat de cât de mult aceste costuri oferă un impact negativ asupra economiei ecuadoriene și, indirect, bugetului statului. Reprezentanții campaniei au sugerat, de asemenea, implementarea “capitolului sustenabilității” în înțelegerea comerțului cu UE și în viitorul UN Treaty pentru corporațiile transnaționale despre drepturile omului.

Noua viziune a muncitorilor ecuadorieni observată în această ședință este cel puțin la fel de importantă ca unele schimbări politice specifice. După întrunire, aproximativ 40 de participanți au venit anual la ședința de export a asociației ARABE de la hotelul Hilton. In timp ce Ambasadorul UE și comercianții discută oportunitățile oferite de marketingul european, activiștii au folosit bannere, costume cu banane și flyere pentru a atrage atenția către cererile muncitorilor de pe plantație. De asemenea, au oferit o copie a rezoluției finale a președintelui ARABE, Eduardo Ledesma.

Ambasadorul campaniei Oxfam, Cheful Ole Plogstedt, ce a fost alături chinului pentru obținerea drepturilor fermierilor de ani de zile, descrie atmosfera ședinței astfel: “Cred că întrunirea a oferit curaj muncitorilor sa lupte pentru drepturile lor. A avut același efect și pentru mine. Mă simt în putere să mă lupt pentru condiții de muncă corecte. Cred că oamenii din Ecuador se așteaptă ca noi sa facem asta. Industria bananelor și guvernul au realizat că opoziția către condițiile de muncă, ce implică exploatări, este în creștere.”

Articol: Susanne Loher, 13 octombrie 2017

Traducere: Elena Petriuc, 01 noiembrie 2017

Surse:

[1] http://aebenews.com/los-bananeros-acuerdan-bajar-el-precio-de-la-caja/

[2] https://maxhavelaar-uploads.s3.amazonaws.com/uploads/download_item_file/file/169/Externe_kosten_van_bananenproductie.pdf

Distribuie