Termenul de reziliență este din ce în ce mai des întâlnit și folosit în discursuri publice și luări de poziție, însă nu suntem siguri că toți cei care-l folosesc îl înțeleg suficient de bine sau sunt determinați să participe la transformarea societății într-un sistem socio-ecologic rezilient.
Te invităm să descoperi în rândurile următoare cum este folosit acest concept de politicienii autohtoni, ce elementele ai nevoie să definești a putea înțelege reziliența și care este abordarea pe care noi o propunem prin reziliența climatică.
Lansarea de către Guvernul României a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) ar putea fi un exemplu de înțelegere deficitară sau de folosire nepotrivită a conceptului de reziliență.
Semnalele primite de la numeroși reprezentanți ai societății civile ne arată că PNRR nu răspunde într-un mod adecvat provocărilor actuale ale societății noastre și ridică semne de întrebare cu privire la oportunitatea măsurilor de „redresare” și „reziliență” propuse.
Totuși, ce înseamnă reziliența? Care sunt legăturile dintre reziliență și toate problemele semnalate de organizațiile neguvernamentale? Și, mai ales, ce ar trebui sau ar putea să presupună crearea rezilienței climatice?
Pas cu pas definim reziliența climatică
În limba română, termenul de reziliență este folosit îndeosebi în domeniul fizicii și este definit, secundar, ca fiind „capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic șamd)”, conform dexonline.ro.
Așadar, reziliența trebuie tratată în raport cu ceva sau cineva și este un efect al unui șoc, provocat de un factor extern, asemeni procesului fizic.
Prin urmare, pentru a defini reziliența climatică este necesar să clarificăm care este șocul, cine și ce îl provoacă și pe cine afectează: Vom discuta ulterior de ce am ales „climatic”.
Aceste efecte asupra animalelor, plantelor și altor organisme ne afectează direct și indirect pe mine, pe tine și pe orice alt om, căci noi toți facem parte din sisteme socio-ecologice.
a. sistem coerent de factori biofizici și sociali care interacționează în mod regulat într-un mediu susținut, rezilient;
b. sistem care este definit pe mai multe dimensiuni spațiale, temporale și organizaționale, care pot fi interconectate ierarhic;
c. set de resurse esențiale (naturale, socio-economice și culturale), ale căror fluxuri și utilizări sunt reglementate printr-o combinație de sisteme ecologice și sociale;
d. sistem perpetuu dinamic, complex, care se adaptează în mod continuu.
(A) Reziliența climatică este capacitatea sistemelor socio-ecologice de a absorbi șocurile și de a menține funcționalitatea acestora în fața stresurilor externe impuse de schimbările climatice;
(B) Reziliența climatică presupune adaptarea și reorganizarea sistemelor socio-ecologice astfel încât să evolueze în configurații mai dezirabile, care să îmbunătățească sustenabilitatea sistemelor și să le lase mai bine pregătite pentru viitoarele schimbări climatice.
Aceste definiții sunt încă dezbătute din cauza implicațiilor practice ale acestui concept.
Noi ne concentrăm atenția asupra reorganizării, anume să identificăm care ar fi procesele de transformare ale sistemelor socio-ecologice actuale necesare pentru a dezvolta reziliența climatică, așa cum o percepem noi, și ce putem face în această privință.
Omul nu este o insulă
Omul este parte din natură și are o relație de interdependență cu plantele, animalele și alte organisme, precum toate celelalte vietăți.
Dispariția speciilor sau distrugerea ecosistemelor ne afectează, fără doar și poate, pe noi toți și, într-un scenariu extrem, dar nu improbabil, aceste fenomene pot provoca inclusiv dispariția speciei umane.
Această din urmă ipoteză ar putea părea prăpăstioasă, însă nu este imposibilă.
Pentru a evita să ajungem la un dezastru ecologic și social și, dimpotrivă, să ne îndreptăm către un sistem socio-ecologic în armonie cu natura, bazat pe cooperare, empatie și respect reciproc, este nevoie să luăm o serie de măsuri, acum.
Noi considerăm reziliența climatică ca fiind un concept umbrelă și este departe de noi gândul că ar fi un panaceu. Transformările la nivel de sistem socio-ecologic, comunitate, individ, respectiv al relațiilor dintre noi, între oameni și celelalte vietăți și cu noi înșine sunt cel puțin la fel de diverse precum este natura umană și animală deopotrivă.
Să pretindem că știm sau că putem enumera aici toate schimbările necesare pentru a ne pune pe o traiectorie către un sistem socio-ecologic care funcționează în armonie ar fi cel puțin nerealist și dubios.
Articolul face parte din proiectul „Iașul verde”, finanțat de Primăria Municipiului Iași. Conținutul acestui material intră în responsabilitatea asociației Mai bine și nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Primăriei Municipiului Iași.